Cum mi-a amintit o fată de 13 ani ce este optimismul…

Am terminat de citit Jurnalul Annei Frank de aproximativ o săptămână și încă sunt fascinată de personalitatea autoarei.

Am citit numeroase cărți în care sunt descrise atrocitățile pe care le-au trăit evreii în timpul regimului nazist impus de Hitler.Am fost înspăimântată, uimită, revoltată și chiar deprimată.Fiecare mărturie din lagăr, ghetou sau ascunzătoare este încărcată de durere, suferință și dorință de răzbunare.Anne Frank, o fetiță care la numai 13 ani a fost silită să se mute împreună cu familia într-o ascunzătoare pentru a scăpa de deportarea spre ”fabrica morții”, a reușit să treacă prin acest calvar impunându-și o atitudine pozitivă.

Timp de doi ani de zile, cât a stat ascunsă împreună cu alte 7 persoane în anexa fabricii patronate de tatăl ei, a ținut un jurnal în care a notat atât întâmplările banale petrecute acolo, cât și sentimentele cele mai sincere și profunde pe care le încerca. Își petrece majoritatea timpului studiind, gândindu-se la viitor și confesându-se lui Kitty, numele dat jurnalului devenit acum cel mai bun prieten, în legătură cu toate gândurile sale.

Este cea mai mică dintre locatarii Anexei și într- un continuu conflict de opinii cu aceștia, este considerată încă un copil a cărui părere este neimportantă, nu își găsește sprijin decât în tatăl ei, se confruntă cu primele probleme ale adolescenței, dar este întotdeauna cu zâmbetul pe buze și gata să înveselească pe oricine. Anne Frank intră în Anexă un copil, dar se transformă intr-o tânără femeie cu propriile convingeri și idealuri.

Ne poate oferi o lecție de viață tuturor pentru ca este pur și simplu uimitor câtă inteligență și vitalitate pot exista într-o fetiță așa mică!

Să ajuți e mai ușor decât crezi! (Part 2)

Consider că este important ca fiecare să fie conștient că nu trebuie să aparțină niciunei organizații de voluntariat sau partid politic pentru a putea ajuta.Nu trebuie să fie Crăciun, nu trebuie să fie nicio zi deosebită, trebuie doar să vrei și să începi chiar de astăzi!
Nu propun să strângem lucruri pe care mai apoi să le donăm.Desigur, lăudabile aceste inițiative, dar eu zic să începem prin ceva mai simplu.Știi o familie nevoiașă?Du-te astăzi la ea și oferă-i ceva ce are nevoie.Vei face multe suflete fericite!Inclusiv pe al tău, deci merită să încerci!
Împărtășește experiența ta și dă un exemplu!

Să ajuți e mai ușor decât crezi!

Nu sunt de fel sentimentală și nu mă las influențată ușor de ce se întâmplă în jurul meu, dar câteodată, pur și simplu, nu mă pot face că nu văd!
Nu am ales eu asta, dar locuiesc într-o zonă a orașului în care sărăcia se simte cumva la ea acasă, deci este veșnic prezentă.Aproape jumătate din familiile de aici au avut o mare grijă în ajunul Crăciunului, de altfel ca în tot restul anului, ce vor mânca sau dacă le va fi suficient de cald!Vreau să începem anul cu gândul la cei mai puțini norocoși decât noi și dacă îi putem ajuta, și știu că putem, sa îi ajutăm!Dacă nu, măcar să facem cunoscut cazul lor, să lăsăm lumea să afle și, cu siguranță, vom găsi și persoanele în măsură să îi ajute!

O hăinuță, un fruct, dar mai ales o jucărie pot aduce pe fețele acestor copii maturizați prea devreme, un zâmbet sincer și cald!Și credeți-mă, MERITĂ!

Revin foarte curând cu detalii!

Mândri că suntem români?

1 decembrie 1928, Alba Iulia, România. Marea Adunare Națioanală hotărăște Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului la Regatul Român.

Din 1991, 1 decembrie este Ziua Națională a României, așa cum este stipulat în Constituția României.

"[...]Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești.[…]”, spune Florin Constantiniu în lucrarea sa „O istorie sinceră a poporului român”.Cum este astăzi marcat acest important moment?Se pare că, pentru o zi, toti uită de România cea fără perspective de toate zilele și devin adevărati promotori ai culturii românești.

Și dacă nu mai știm, în zilele noastre, ce înseamnă dragostea de țară este cu adevarat o problema.Nu a tinerei generații, așa cum am fi tentați să spunem, ci a tuturor românilor care 364 de zile pe an se confruntă cu scăderea salariilor și a pensiilor, creșterea prețurilor și a tva-ului, șomajul, necesarul foarte mare de locuințe și de locuri de muncă de pretutindeni în țară și care au uitat(sau poate nu au știut niciodată) ce înseamnă cu adevărat să sărbătorești cu adevarat, Ziua Națională a României.O zi pe an ies în stradă, iși cântă și strigă patriotismul cu înflăcărare și ascultă fascinați discursurile  mai mult sau mai puțin emoționante cu evidente tente politice.Apoi, majoritatea posturilor de televiziune difuzează programe comerciale menite să trezească în sufletul oricărui român o fărâmă de mândrie și admirație dar și să ridice raitingurile și câștigurile.

Patriotism nu înseamnă să ne amintim de locurile încărcate de istorie și mărturii ale vitejiei și dorinței strabunilor noștri de a avea o patrie mamă neatinsă de inamici, într-o singură zi.Nu trebuie să menționăm numele celor ce au consacrat România în toată Europa sau chiar in lumea întreagă într-o singură zi.Nu constă în fluturarea tricolorului și intonarea Imnului Național într-o singură zi.

Nu sunt în măsură să reproșez, nu am experiența de viață a celor mai mulți dintre ei, dar pot vedea și interpreta ce se întamplă cu noi cu ochii unui tânăr ce iși dorește un viitor în țara în care s-a născut.Îmi doresc ca românii, pe viitor, să învețe sa-și iubească țara zi de zi pentru că motive sunt și, să sperăm, vor mai fi!

Patriotismul, întai de toate, pornește din sentimentul de a te simți acasă în România, zi de zi! Pentru că, în definitiv, ceea ce ne definește ca popor este iubirea de țară, de limbă și de tradiții.Și fie că vrem asta sau nu, fie că suntem sau nu conștienți, România oferă identitate atât celor născuți și crescuți aici, cât și celor „adoptați” de frumoasa țară.

Un start timid

Un start în a-mi scrie gândurile pentru prima dată în văzul tuturor.Nu mi-a plăcut niciodată să îmi arăt sentimentele oricui,de fapt, aproape nimănui.Nu mi-am putut imagina că un copil rătăcind în lumea asta mare ar putea spune ceva ce merită ascultat de alții..

Mi-a plăcut să scriu departe de explozia de viață a orașului,aproape de dansul valurilor ce vin și trec lăsând în urmă doar nisipul ud.Pentru prima dată, am hotărât să renunț la acest martor tăcut și să scriu aici..orice,pentru oricine sau pentru mine.