Cum mi-a amintit o fată de 13 ani ce este optimismul…
Am terminat de citit Jurnalul Annei Frank de aproximativ o săptămână și încă sunt fascinată de personalitatea autoarei.
Am citit numeroase cărți în care sunt descrise atrocitățile pe care le-au trăit evreii în timpul regimului nazist impus de Hitler.Am fost înspăimântată, uimită, revoltată și chiar deprimată.Fiecare mărturie din lagăr, ghetou sau ascunzătoare este încărcată de durere, suferință și dorință de răzbunare.Anne Frank, o fetiță care la numai 13 ani a fost silită să se mute împreună cu familia într-o ascunzătoare pentru a scăpa de deportarea spre ”fabrica morții”, a reușit să treacă prin acest calvar impunându-și o atitudine pozitivă.
Timp de doi ani de zile, cât a stat ascunsă împreună cu alte 7 persoane în anexa fabricii patronate de tatăl ei, a ținut un jurnal în care a notat atât întâmplările banale petrecute acolo, cât și sentimentele cele mai sincere și profunde pe care le încerca. Își petrece majoritatea timpului studiind, gândindu-se la viitor și confesându-se lui Kitty, numele dat jurnalului devenit acum cel mai bun prieten, în legătură cu toate gândurile sale.
Este cea mai mică dintre locatarii Anexei și într- un continuu conflict de opinii cu aceștia, este considerată încă un copil a cărui părere este neimportantă, nu își găsește sprijin decât în tatăl ei, se confruntă cu primele probleme ale adolescenței, dar este întotdeauna cu zâmbetul pe buze și gata să înveselească pe oricine. Anne Frank intră în Anexă un copil, dar se transformă intr-o tânără femeie cu propriile convingeri și idealuri.
Ne poate oferi o lecție de viață tuturor pentru ca este pur și simplu uimitor câtă inteligență și vitalitate pot exista într-o fetiță așa mică!